One day makes the difference

          Astazi am avut o zi superba, si vreau sa impartasesc asta cu voi, cei care cititi din cand in cand postarile mele. In ultima vreme nu am fost foarte activa, dar o sa recuperez la un moment dat.
          Astazi mi-am dat seama ca putin timp petrecut cu persoana iubita, o vreme frumoasa si doua meniuri de la McDonald's iti pot insenina ziua.Daca toti am avea parte de o zi care sa ne reaprinda pofta de viata, probabil ca nu s-ar mai plange nimeni de plictiseala si de lipsa activitatilor. E de ajuns sa savurezi putin si sa-ti doresti mai mult de la viata.
          Asa ca de astazi m-am decis sa nu m-ai pierd vremea in fiecare zi cu lucruri prostesti si sa ma ocup mai mult de lucrurile care imi plac si pe care simt si am timp sa le mai fac acum cat mai sunt in vacanta.

                               So let's enjoy our life!

                                 Brasov - tabara

        In sfarsit am si eu o stare mai buna si m-am hotarat sa scriu putin si despre tabara mea, ca tot m-am laudat atat cu ea. Am avut o tabara de ecologizare si pictura la Brasov, unde au participat mai multi adolescenti de la licee de arta (am reusit si eu sa particip, desi nu sunt la un liceu de profil artistic). Am stat cinci zile - cinzi zile geniale, traite la maxim, stropite cu glume si amuzament.
        A fost prima mea iesire de acest gen, cu mai multe persoane de varsta mea, sa nu stea cineva dupa tine tot timpul, sa poti sa fii cat de cat independent si sa inveti sa te descurci, si trebuie sa spun ca mi-a placut la culme.
        Nu sunt eu o sportiva prea talentata de felul meu, de fapt nu ma omor cu astfel de activitati in general. Sunt cam lenesa, trebuie sa recunosc, dar cat am fost acolo am facut mai mult sport decat am facut eu toata viata mea de 18 ani si ceva. Am inceput cu o urcare pe munte, apoi o vizita pe jos pana la Canionul 7 Scari, apoi o plimbare la "Paradisul Acvatic", unde am invatat sa inot putin, si sa nu ma mai scufund ca un bolovan din prima in apa, am vizitat si castelul Peles.
         Toate astea au culminat cu un foc de tabara in ultima seara, unde ne-am regasit cu totii, am impartit premii, impresii, si fiecare avea un mic regret ca totul se sfarsise si trebuie sa ne intoarcem la rutina zilnica.Totusi, mi-am facut noi prieteni, am socializat, m-am distrat, am mai invatat cate ceva si as repeta aceasta experienta oricand.
          Acum am o mica speranta sa pot ajunge la concertul lui Jessie J de la Mamaia, de pe 28 iulie! Visez la chestia asta deja, si sper ca o sa am resurse financiare sa merg. Asta o sa fie o iesire numai intre fete, de fapt o prima iesire de acest gen, si abia o astept!
           Se pare ca aceasta perioada este cea a unor noi inceputuri, ceea ce nu e rau in ceea ce ma priveste. Sper numai sa reusesc sa mentin si vechile legaturi, sa nu ma las prea tare dusa de val.
        Mai jos am adaugat cateva poze pe care le-am facut in tabara. Daca vor fi persoane care sa doreasca sa admire mai bine peisajul, pot adauga mai multe poze intr-un articol viitor.

                                For the first time

         Stiti ca acum cateva articole vorbeam despre o perioada in care vrei sa experimentezi? Ei bine, uite ca la mine a venit vremea, cel putin pentru un timp.
         De obicei nu beau, nu pentru ca am diferite prejudecati, ci pentru ca nu ma simt bine facand asta, nu ma tenta ideea. Totusi, aseara am incercat-o si pe asta. Am fost intr-un pub unde se canta muzica folk live, impreuna cu mai multi prieteni si sarbatoream ziua de nastere a unuia dintre noi.
         Muzica buna, atmosfera placuta, oameni de gasca, cum naiba sa nu te ia valul? Si pe melodiile celor de la Vama Veche am inceput si eu incetisor sa beau, cate un piculet. Startul :doua paharute de crema de wiskey,  dupa doua shot-uri de tequilla, dupa o Pina Colada, un pahar de sampanie, putina bere si uite-asa la final eu eram cu mintea in nori.
         Problema nu a fost numai bautura, ci si oboseala fantastica de care dadeam dovada, tinand cont ca toata ziua fusesem pe drumuri, deci se poate subintelege starea mea de la ora aceea. Acum pot sa spun si eu, ca un adevarat major ca am simtit cum e sa fii ametit, sa ti se para lumea roz, numai bombonele si acadele, sa razi ca prostu' , sa iei in brate un stalp, etc, etc.
          Nu cred ca o sa repet prea curand experienta, mai ales ca la 12 jumatate noaptea m-am trantit in pat si dusa am fost in lumea viselor. Acum pot sa spun pe bune ca nu inteleg de ce prefera o mare majoritate a populatiei sa se distreze cu mintea imbibata in alcool. Eu una ma simt mult mai bine treaza si cu un chef mai mare de distractie.
          Deci, o sa raman la vechile mele obiceiuri, dar macar pot spune ca am facut-o.

                                   Relaxing tea 

         De putin timp mi-am dat seama unde gresesc in relatia pe care o am : ma invart prea mult in jurul persoanei iubite. Tot ce faceam era legat direct sau indirect de EL, renuntasem la anumite prietenii (pentru ca gelozia e in floare), renuntasem la multe iesiri, si asta nu pentru ca mi-ar fi cerut-o el, ci pentru ca asa consideram eu ca e mai bine, ca o sa mearga mai bine  relatia. Insa mi-am dat seama ca gresesc teribil, pentru ca am ajuns acum la un moment de plictiseala si rutina, si incerc sa evadez, sa caut lucrurile si persoanele pe care le-am indepartat inainte.
         Astazi am facut un prim pas important, am iesit cu o prietena, am vorbit, m-am relaxat, m-am distrat. Apoi, ca sa o incep bine de tot, m-am revazut si cu un vechi prieten, cu care rupsesem legatura si chiar mi-a placut. M-am simtit ca un copilas caruia ii dai multa ciocolata. 
         Am baut un ceai care se presupune ca ar trebui sa te relaxeze, numai ca la mine si-a facut efectul cam invers, pentru ca eu radeam cu lacrimi din orice chestie minora. Am avut la un moment dat in gand ca s-ar putea sa-mi fi adaugat ceva mai mult in ceaiul ala, mai ales ca mie imi era frig, iar afara erau 30 de grade. . .
         Experiente peste experiente, iar asta e doar inceputul. Acum incep sa ma redescopar, sa ma bucur si sper sa reusesc sa integrez si relatia mea in noul cadru, pe care incerc sa mi-l creez. Nu as vrea sa pierd ce am acumulat pana acum, dar totusi e bine ca mi-am dat seama acum unde anume greseam, si nu am continuat in aceeasi maniera.
          Stiu ca sentimentele ti se pot schimba, dar eu sper sa reusesc sa mi le redescopar, sa iubesc iar ca la inceput. Urati-mi noroc!

                                          Indecision

          Astazi as fi avut intentia sa scriu cate ceva despre tabara in care am fost, dar nu pot, pentru ca am o stare nasoala, deprimanta, enervanta, dezgustatoare.De fapt, nu simt nimic, dar situatia in care sunt imi cere sa am o anumita reactie.
           Sunt multe chestii pe care nu le inteleg, si asupra carora nu pot avea nicio influenta, dar una din ele m-a izbit puternic zilele astea.
          Dragostea, sau mai bine zis atractia fizica e inevitabila, nu o poti controla, desi cateodata ar fi numai bine daca ai putea. De multe ori ai langa tine persoana care se ingrijeste de tine, te iubeste, se intereseaza cum te simti, si totusi ajungi la un moment dat, fara sa iti dai seama, sa iti intrepti putin atentia si asupra unei alte persoane.
           Eu asta nu o pot intelege. De ce creierul nostru cauta in continuare, cand deja a gasit ceva potrivit, de ce nu se opreste acolo cand tu vrei asta, de ce face numai ce vrea el? Ma intreb asta acum si totusi nu reusesc sa gasesc un raspuns rezonabil. Am o relatie stabila, de aproape un an si nu m-as fi gandit ca pot fi in continuare in cautarea unei persoane, ca poate sa-mi mai placa si altcineva. Si totusi se poate si asta, am vazut ca se poate.
           Cateodata esti pus in diferite situatii, exista o anumita varsta cand vrei sa descoperi, sa cunosti, sa experimentezi. Nu poti controla momentul in care sa apara aceasta perioada. La mine incepe sa isi faca aparitia incetisor, ceea ce nu e prea placut. Probabil ca intr-o alta situatie mi-ar fi convenit si as fi profitat de ceea ce mi se ofera si de drumurile care mi se deschid abia acum, dar nu pot.
          Eu cred in dragoste eterna, in relatii de lunga durata, in iubirea pentru o singura persoana, dar daca inca nu a venit momentul potrivit pentru mine sa am o asemenea relatie? Daca nu-i pot oferi tot ce ar trebui persoanei de langa mine in acest moment? Care ar fi atunci cea mai buna decizie pe care o pot lua?
           Sunt putin frustrata pentru faptul ca nu exista un manual cu reguli ce trebuiesc aplicate in asemenea situatii. Asta m-ar scuti de multe decizii grele de luat si poate si de regrete, mai tarziu. Inca sper sa treaca aceatsa perioada si poate sa revina totul la stadiul de dinainte, daca nu . . .C 'est la vie !

                                 Sper, sper, sper!

          Ieri am citit despre scriitoarea Cecelia Arhein (autoarea genialei carti "P.S-I love you", dupa care s-a facut si filmul cu Gerald Buttler) ca a debutat la 21 de ani cu primul sau roman, cel mentionat mai sus, care a devenit in scurt timp cea mai vanduta carte din acea perioada. Si mi-am dat seama ca e posibil! Ca as putea si eu sa am norocul si inspiratia ei si poate ceea ce scriu eu acum sa ajunga, nu neaparat cea mai citita carte atunci cand voi avea eu 21 de ani, dar macar sa aiba succes.
          Idei am, inspiratie am, pasiune am, placere am, deci de ce nu ar merge? Trebuie doar sa sper si poate ca peste cativa ani se va auzi de mine, ca despre Cecelia. 
           In orice faci important e sa crezi in tine, ca vei reusi, ca esti bun in ceea ce faci si poate ca vei avea un  strop de noroc care sa te ajute. Asa ca imi urmez propriul sfat si continui sa cred, ca poate voi reusi sa public cartea pe care o scriu momentan!

                                        Cooking...

             Declar deschis ca vara ma omoara! Mai ales mirosurile neplacute de prin autobuze, dar ce sa-i faci! Incerc sa fiu plina de viata si optimista, ca poate nu voi lesina de caldura intr-o zi, dar mi se cam raresc sperantele. Stiu ca nu am mai scris de mult timp un articol, dar nu-mi cer scuze deocamdata, pentru ca am facut lucruri care imi plac, si care necesitau atentie.
             Urmeaza sa plec intr-o tabara si sunt superincantata de chestia asta. Este mai mult legat de desen si pictura, si e aproape gratis, deci chiar nu am de ce sa ma plang! Lucrurile imi merg binisor in ultima perioada, totusi astazi sunt putin iritata de faptul ca timpul, treaburile importante, serviciul iti dau uneori planurile peste cap, cum ar fi o iesire cu prietenul . . .Urata chestie! Iti planifici ceva si dupa te trezesti cu ochii in soare, ca a intervenit ceva. Si tocmai atunci cand ai motive sa fii suparat, prietenul respectiv apare la tine la usa cu niste creveti deliciosi si isi cere scuze (si fiin chinez stie sa gateasca bine ). Cum poti sa mai fii suparat dupa?
          Apropo, am descoperit ca imi place sa gatesc, chiar mult! Si cam tot ce am facut pana acum mi-a iesit chiar bine. Sunt mandra de mine! Cred ca mi-am descoperit o noua vocatie : gatitul. Cine stie, poate voi ajunge bucatar sef in vreun restaurant celebru, odata.
          O fata are voie sa viseze, asa ca voi visa si eu la viitoru meu!